Dezvoltare personala

Oamenii au ajuns in punctul in care cauta "si altceva". Trendul actual catre cursuri, workshopuri, seminarii, coaching etc mi-a amintit de replica pe care mi-a dat-o cu foarte multi ani in urma un belgian: "din punctul acesta de vedere (a denumit '89 ca pe un punct zero al societatii), voi sunteti o societate tanara. Si noi am fost la fel, la un moment dat: goana dupa cariera si bani, nebunia generata de acestea.
Dar in timp, lucrurile s-au asezat si oamenii au inceput sa vada si sa inteleaga ca viata nu se rezuma doar la cariera si bani. Sigur, este un proces indelungat, iar la voi va dura ceva mai mult, pentru ca voi sunteti tarati de dominatia comunista ale carei urme nu se vor sterge din mentalitate si educatie atat de usor. Insa, cu siguranta, veti ajunge si voi la momentul in care veti aprecia mult mai mult viata personala, timpul propriu fata de bani si functii. Cand? Exact atunci cand veti realiza ca banii si functiile nu numai ca nu inseamna a-ti trai viata, ci si faptul ca astea sunt lucruri efemere. Ce lasi in urma inseamna familia, inseamna ce urma a lasat in oamenii din jurul tau prezenta ta in aceasta viata. Nu banii si nu cariera."

Cand vorbim despre dezvoltare personala, trebuie sa ne gandim ce alegem.
Oamenii au doua frici fundamentale: frica de moarte si frica de a privi (chiar de a ne aminti) trecutul, de a-l privi in fata si de a ni-l asuma asa cum a fost.

Cum spuneam, putem aborda dezvoltarea personala din doua perspective:
1. Notam momentul acesta ca fiind momentul zero. Nu ne mai uitam in urma, nu ne mai gandim la ce a fost, nu incercam sa descoperim legaturi. Pur si simplu in acest moment incepem sa ne construim viata. Nu va suna aceasta oare, cam prea asemanatoare cu moda cursurilor de leadership pentru toata lumea?!...Putem construi si in acest mod, insa constructia nu este neaparat una solida si nici pe termen lung.

E ca si cum am construi o casa fara nici un fel de fundatie.
Cand alegi aceasta varianta, trebuie sa stii ca trecutul nu dispare si nici nu tace. El te reprezinta si te influenteaza in continuare, oricat de mult te-ai stradui sa il faci sa taca. Eu prefer sa denumesc aceasta varianta ca "supapa". Pentru ca asta este, in esenta. Mai slabeste un pic presiunea ta interioara, insa nu rezolva problemele. Pana la urma, in aceasta varianta alegi sa te minti in continuare, din frica de autoasumare.

2. Notam acest moment ca fiind zero. Doar ca data aceasta, imagineaza-ti ca acest moment zero este suma tuturor intamplarilor din trecutul tau, de la nastere si pana in acest moment. Cand intelegi cum si in ce fel te-au influentat acele intamplari, cum te-au transformat de-a lungul anilor, reusesti sa intelegi cine esti tu cel de acum. Unde trebuie sa tratezi sau sa vindeci sau sa accepti sau pur si simplu sa ierti.

Este si acesta un proces lung. Nimic nu se intampla peste noapte. Lucrul cu tine este cel mai lung proces, pentru ca dureaza toata viata. Sigur ca nu trebuie sa se transforme in singura ta preocupare. Extremele dauneaza intotdeauna.

Dar in momentul in care intelegi, simti, realizezi, asumi cine esti TU, cel din momentul prezent, inseamna ca deja ai facut un prim pas foarte important in procesul de dezvoltare personala. Din acest punct abia, poti construi pe o fundatie solida.

Exista multe tehnici si cai. Tu alegi exact ce simti ca ti se potriveste cel mai bine. Si da, ai citit corect: ce simti! Nu-ti mai anihila intuitia, pentru ca e singura care nu te va insela niciodata!

De ce te-ai imbracat asa astazi? Pentru ca, in primul rand, te simti bine in hainele acelea. Abia apoi, pentru ca hainele se potrivesc cu contextul social / profesional in care te vei afla peste zi. :)